Dar… ce este Crăciunul? Răspunsul educat ar fi ceva de genul “Crăciunul este sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos…” s.a.m.d. Dar dincolo de asta, ce este Crăciunul? De data aceasta, răspunsul este puternic legat de aspectele culturale şi educaţionale ale persoanelor pentru care încercăm să răspundem. În speţă, încercăm să dăm un răspuns pentru români – eu despre români pot scrie, dar provoc pe toţi ceilalţi care cunosc şi Crăciunuri pentru altcineva, să mă completeze. Creştinismul este religia cu cei mai mulţi adepţi din lume, deci probabil serbăm Crăciunul împreună cu alte câteva miliarde de oameni. Aveţi despre ce scrie!

Deci, iată ce este de fapt Crăciunul pentru români:

1. CUMPĂRĂTURI. Probabil că este o reminiscenţă comunistă, de atunci de când trebuia să stăm la cozi interminabile pentru… carne sau ulei, când pâinea era cu raţie şi mărfurile erau rare. Şi acum însă cozile sunt interminabile, aglomeraţia este… mirobolantă Şi lumea aproape disperată să CUMPERE. Cu ce bani? Bani din pensie, împrumut, amanet sau… salariu (pentru cei norocoşi). Dar de la cumpărături nu se poate face rabat! Şi asta produce aglomeraţie, haos în trafic, nebunie în oraşe. Aici la Buzău stau foarte aproape de câteva centre comerciale şi pur şi simplu fenomenul descris este… de nedescris
2. Mâncare şi băutură. Pentru mine, masa de Crăciun este al doilea motiv ca importanţă pentru care aş prefera oricând să petrec această sărbătoare în România (primul motiv fiind apropierea de familie şi prieteni). Deoarece este tradiţional la noi să tăiem porcul de Crăciun, bucatele de porc abundă pe masa festivă. Cârnaţi, caltaboş, tobă, friptură, şorici şi multe alte bunătăţi fac masa festivă una, să zicem, “râvnită”. Probabil de aceea şi febra cumpărăturilor!
3. Brad împodobit şi colindători, precum şi tradiţionalele cadouri. Probabil că doar aşa se mai păstrează în mediul urban tradiţiile Crăciunului. Cele mai multe case au un brad împodobit – nu ca în filme, brad bogat şi mare, aranjat uniform, ci brăduţ mititel, cu beteală colorată puternic, cu 2 instalaţii clipicioase şi cu globuri şi ciocolăţele. Cât despre colinde, de cele mai multe ori vin ţigănuşi care mai mult recită colindele. Dar avem parte şi de grupuri mai bine organizate şi cu prezenţă mult mai frumoasă, însă în general românii devin din ce în ce mai sceptici la colindători. Poate singurul mit păstrat aproximativ nealterat este cel al lui Moş Crăciun, care vine în seara de ajun şi aduce cadouri copiilor cuminţi. Pe vremea comunismului, Moş Crăciun era numit Moş Gerilă Dar este unul din miturile cele mai importante care încă se păstrează.
4. Bucuria sărbătorilor alături de cei dragi, de familie şi prieteni. De obicei, majoritatea celor care merg pe drumul lor la distanţe de mai multe mii de kilometri de casă vin de Crăciun acasă. A devenit cumva o tradiţie ca noi, prieteni foşti colegi de liceu, să ne strângem în seara de Crăciun în cel mai popular “pub” din Buzău şi să ne simţim bine. De asemeni, masa de Crăciun (sus amintită) alături de familie este… lucrul pentru care merită să numim sărbătorile de iarnă sărbători ale bucuriei.

Oricum, indiferent de aspecte pozitive sau negative, care există de altfel în orice, trebuie să ne bucurăm că avem şansa să petrecem o astfel de sărbătoare, să ne veselim împreună cu cei din jur şi să ne dorim, pentru toţi cei dragi, să trăiască mulţi ani fericiţi. Crăcin fericit!